ACUM ŞTIU - Nicolae Steinhardt

"Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul lui. Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră, încât ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrej de dispreţ, ură şi trufie, dacă sufletul nu e pregătit să primească reuşita cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie e menit a se întoarce către aceia care încă se zbat în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita e energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu e ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor. Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci!
 

Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea lui există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre."

Se spune ca dragostea este o prietenie in care s-a aprins focul. Si daca ai destul noroc de a gasi pe cineva caruia sa I te oferi cu mintea, corpul si sufletul? Ar trebui sa-l pastrezi si sa speri ca nu te vei arde.

Calea fericirii

Cu tine, calea fericirii vreau sa o pasesc
Caci te-am gasit acum si sper
Incet, incet, sa reusesc
Sa simt, sa pot, sa vreau sa te iubesc.

Lasa-ma sa-ti arat ce n-ai vazut
Vreau sa te-nvat sa faci ce n-ai facut
Caci tu esti tot ce imi doresc,
Cu tine calea fericirii vreau sa o pasesc!

Minte-ma frumos, hai spune-mi!
Spune-mi ca ma doresti
Ca m-ai iubit de la-nceput,
Ca inca ma iubesti.

Hai spune-mi!
Ca-ti amintesti de zilele in care noi
Fugeam ca doi nebuni
Prin frig, prin vant, zapada si prin ploi!

Minte-ma frumos si spune-mi
Ca n-ai sa uiti nicicand
Cum m-ai facut sa trec
Prin greutati razand.

Minte-ma frumos si spune-mi
Ca n-ai mai fost cu-altcineva
Ca doar pe mine m-ai iubit
Cat am lipsit din viata ta.

Te rog, hai, minte-ma frumos!
Si spune-mi ca va mai fi candva
O iubire cum nu a mai fost –
Iubirea mea, iubirea ta!...

Iubire eterna

Era o zi cu soare,
Poate ca – sarbatoare?
Sau cine stie ce era,
Acum nu mai conteaza;

Ci doar ca acea zi
Mi te-a adus in viata mea.
Tu ai intrat fara a sti
Ca n-ai sa poti nicicum iesi.

Iubirea mea, e-acum a ta
E azi, e maine-i o viata-ntreaga.
Suntem legati pe veci.
Nimic nu ne dezleaga!

Introspectie

Tu niciodata n-ai stiut
Si nici nu vei mai sti
Ca te-am iubit de la inceput,
Ca te-am iubit prea mult...

Te simt prin preajma,
Dar nu esti...
Te caut neincetat .
As vrea sa poti sa ma gasesti
Oare m-ai cautat?

Adorm privind in zare
Astept sa te zaresc
Nu pot gandi cum oare...
Cum pot sa te gasesc?!

Esti tot ce-am vrut –
Ce-am vrut sa fii
Iubirea mea, de la-nceput
Mereu as vrea sa fii..

Si zi de zi astept sa vii
Te chem neincetat,
Imi plange inima
Tu stii - ca ea nu te-a uitat?

Iubirea

Ea ar vrea un semn,

Un semn sa-i dea,

Si-ar fi in stare viata toata

Sa i-o dea...

Timpul a trecut si doare

Ca iubirea ei nu moare.

Singura n-ar vrea sa fie,

Dar printul ei nu vrea sa vie...

E-o poveste ne-ncheiata

Dintre un baiat si-o fata.

pt. butter si princess A.